Familia constituie contextul complex al evolutiei umane pe parcursul intregii existente. Felul in care interactioneaza partenerii si membrii familiei poate influenta starea de sanatate psihologica a familiei respective.

Dinamica transformarilor familiale constituie izvorul unor manifestari psihologice variate: tristeti, suferinte, suparari, certuri, dar si bucurii, impliniri si fericire. Modul in care oamenii invata sa reactioneze responsabil in viata lor de familie este principiul de baza pentru sanatatea si armonia acesteia. Interactiunea optima dintre membrii unei familii se realizeaza printr-o atitudine marcata de asertivitate.

Se pare ca, dintre toate tipurile de interactiune din cadrul unei familii, interactiunea comunicationala este cea care da viata tendintelor, orientarilor, impulsurilor membrilor ei. O relatie in care partenerii nu isi exprima starile si emotiile, nu se asculta unii pe altii, nu-si constientizeaza propriile trairi interne, nu-si inteleg perceptiile asupra realitatii – este o relatie fara viitor.

Principiul comunicarii este cel care guverneaza activismul relatiilor, care permite individului sa-l cunoasca pe celalalt, sa-i cunoasca nevoile si intentiile, sa dea un raspuns emotional la situatie. Comunicarea, si mai ales cea autentica, de tip asertiv, are la baza responsabilitatea, constructivismul dat de adevar, curajul de a fi sincer, disponibilitatea de a impartasi. Comunicarea favorizeaza o relatie de dezvaluire, cu consecinte multiple, evolutive si transformatoare.

Una dintre cele mai importante modalitati de interactiune la nivelul familiei / cuplului o constituie, cum am precizat, interactiunea prin comunicare. Indiferent de felul comunicarii – verbala, nonverbala, gestica, posturala, etc. – aceasta isi pune amprenta asupra calitatii relatiilor.

Nu orice tip de comunicare conteaza in psihologie, ci acea comunicare care este asertiva, menita sa-i stimuleze pe partenerii de interactiune, sa-i incite la dezvaluiri, sa-i directioneze spre deschidere si dezvaluire autentica.

Asertivitatea este principiul care sta la baza mesajelor de tip EU. Ceea ce caracterizeaza acest tip de mesaje este tocmai faptul ca ele pot fi folosite numai atunci cand persoana respectiva isi asuma deplina responsabilitate pentru ceea ce afirma. Mesajele de tip eu presupun conversia judecatilor asupra actiunilor celuilalt in descrierea propriilor noastre trairi si stari sufletesti in raport cu situatia respectiva.

De exemplu, atunci cand cineva afirma: „Ma enervezi cu atitudinea ta”, adica il respinge pe celalalt, conversia afirmatiei face ca aceasta sa sune de genul: „Eu sunt nervos atunci cand tu ai aceasta atitudine”.

Sau, atunci cand afirmam despre cineva: „Esti un egoist”, de fapt vrem sa spunem ca: „Ma simt nesigur de faptul ca doar tu contezi”.

Esential este ca exprimarea si continutul ei (emotii, trairi pozitive sau negative, dorinte, asteptari), apartin celui care vorbeste, iar el isi asuma responsabilitatea pentru cele afirmate.

Un element caracteristic al acestui tip de limbaj il constituie diferentierea clara dintre „TU ESTI ...” si „EU MA SIMT ...”. Atunci cand incepem o afirmatie cu „Tu esti ...”, nu facem decat sa acuzam, sa blamam, sa ne etichetam partenerul sau interlocutorul. In schimb, atunci cand ne adresam cu „Eu ma simt ...”, ne exprimam deschis dorintele, emotiile pe care le incercam, cu scopul ca acestea sa fie intelese de partenerul nostru.

In cazul in care utilizam mesaje de tip „TU”, efectele asupra comunicarii in familie sunt printre cele mai reprobabile: stagnare, condensare, inchidere intr-un cerc vicios de atacuri, toate acestea soldandu-se cu efecte negative asupra relatiei de cuplu.

Pentru ca aceste lucruri sa nu se intample, solutia este utilizarea mesajelor de tip „EU”. Acestea au o structura bine definita, chiar algoritmica. Astfel, in construirea unui mesaj de tip eu ar trebui urmariti 3 pasi:

1. descrierea obiectiva a situatiei; este vorba de o descriere cat mai clara a evenimentelor, fara interpretari, evaluari ori incarcatura afectiva.

Acest lucru este destul de dificil de realizat, mai ales ca intr-o relatie de cuplu exista momente in care poti fi furios, nervos sau ranit. De aceea este importanta detensionarea comunicarii prin referiri cat mai obiective.

2. raspunsul emotional la situatie; importanta este sensibilizarea afectiva, comuniunea cu celalalt, pentru a putea identifica corect trairile partenerului. De aceea, calmul si linistea sunt elemente care favorizeaza exprimarea trairilor. Nu trebuie sa ne temem atunci cand afirmam: „mi-e teama”, „ma bucur”, „simt”, ... . Acestea sunt dezvaluiri sincere ale emotiilor si trairile noastre intime. Raspunsul nostru emotional la situatie trebuie in mod necesar dublat de sinceritate, indiferent daca ceea ce vrem sa transmitem are incarcatura pozitiva sau negativa.
3. exprimarea dorintelor si a rezultatului preferat al situatiei; atunci cand afirmam „Trebuie sa te implici mai mult”, ar fi indicat sa transmitem altfel mesajul: „Mi-ar placea sa te implici mai mult”.

In general, este destul de dificil sa-i spui partenerului ce ar trebui sa faca. Atunci cand ii spui sa faca un lucru, cand ii dai indicatii, ii minimalizezi posibilitatile si probabil ca el nu apreciaza acest lucru, ca o consecinta, el fie ca se va impotrivi, fie ca va face ceea ce ii ceri doar din obligatie, fara nici o tragere de inima.

La baza acestui mecanism se afla nevoia fiecaruia dintre noi de a alege, libertatea de a putea alege intre diverse alternative; trebuie sa avem curaj, chiar sa ne asumam riscul de a-l lasa pe celalalt sa decida ce va face, si acest lucru se realizeaza tocmai prin utilizarea mesajelor de tip eu.

Utilizarea mesajelor de tip „EU” ar trebui insotita de o cat mai mare sinceritate de cuplu. Partenerii de cuplu ar trebui sa-si exprime clar si concis sentimentele, trairile, dorintele, sa-si clarifice asteptarile. Indiferent daca este vorba de stari si emotii pozitive sau negative, esentiala nu este coloratura lor, polaritatea lor, ci important este ca ele sa fie comunicate cat mai sincer, fara a ne teme de eventualele interpretari ale partenerului. Acest tip de exprimare, deschisa, sincera, emotionala, va fi cu siguranta mai bine primita de catre partener, iar sansele ca acesta sa urmeze o conduita pe care tu o consideri satisfacatoare vor creste considerabil.

Centrandu-te pe celalalt, uiti de tine, de propriile stari si emotii, de propriile nevoi si aspiratii. Centrandu-te pe tine, iti eliberezi cele mai intime nazuinte, dar il si ajuti pe partenerul tau sa te inteleaga mai bine, sa-ti constientizeze nevoile, sa te aprecieze, etc. Ceea ce va urma (reactiile lui, de opozitie sau de „supunere”), tine doar de el.

Literatura de specialitate considera ca familia constituie celula de baza a societatii. Ea este universul extrem de complex in care evoluam, in care ne maturizam, in care cream, in care ne autocunoastem. Fiecare dintre noi ar trebui sa fie constient de importanta pe care o are interactiunea de cuplu pentru sanatatea psihologica a familiei. Iar cea mai fructuoasa forma de interactiune la nivelul familiei o reprezinta interactiunea prin comunicare, de autenticitatea si asertivitatea relatiilor intercomunicationale depinzand bunul mers al relatiilor din familie. Sanatatea psihologica a familiei este nu numai un obiectiv terapeutic, ci si unul individual, valabil pentru fiecare dintre noi.

Sanatatea psihologica a familiei este influentata de interactiunea optima dintre parteneri. Cunoscand o serie de pasi, de linii pe care ar trebui sa le urmeze, de avantaje si dezavantaje ale unor tipuri diferite de comunicare, partenerii si membrii familiei isi pot modela, ajusta si reconverti manifestarile pentru a pastra o atmosfera de echilibru, de calm si securitate afectiva, pe care o presupune existenta si incadrarea in familie.